Poluarea aerului afectează psihicul
copiilor și acest lucru duce la note slabe la școală. Această consecință neevidentă a expunerii la poluanții aerieni a fost descoperită de oamenii de știință de la Universitatea Columbia din Statele Unite.
A fost efectuat un studiu pe termen lung
a 200 de copii născuți în New York. Chiar și în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (în această perioadă, embrionul este extrem de sensibil la influențele mediului), mamelor le-a fost efectuat un test de sânge. Cercetătorii au măsurat nivelul hidrocarburilor aromatice policiclice (HAP) din sângele femeilor însărcinate. Aceste substanțe au proprietăți cancerigene și mutagene pronunțate și sunt unul dintre indicatorii poluării aerului. Apoi, oamenii de știință au efectuat două teste pentru copiii care s-au născut deja. Când aveau zece ani, au făcut un test pentru a-și evalua controlul inhibitor, iar la 13 ani au făcut un test pentru a evalua performanța școlară.
Controlul inhibitor este un termen
psihologic care descrie o componentă importantă a autoreglării comportamentului copilului. Este necesar ca copilul să facă față cu succes reacțiilor sale imediate și să învețe să le controleze.
În acest fel, controlul inhibitor devine
una dintre cele mai importante abilități pe care copiii trebuie să le învețe. La urma urmei, pentru a începe să faci ceva corect, trebuie mai întâi să nu mai faci greșit: „inhibarea” comportamentului nedorit.
Oamenii de știință au descoperit că
copiii care au fost expuși la HAP în uter au avut rezultate mai slabe la testele de control inhibitor, care ulterior le-au afectat negativ performanța la școală.
Autorii lucrării notează că profesorii și
părinții care se confruntă cu faptul că copiii învață materialul prost trebuie să acorde atenție nivelului de control inhibitor la acești elevi.
Dacă se dovedește că adolescentul are
probleme cu controlul voluntar al comportamentului său, este puțin probabil ca simpla repetare a materialului neasimilat să ajute. În acest caz, este important să începeți rezolvarea problemei prin dezvoltarea abilităților de reglementare ale copilului. Cu cât specialiștii stabilesc mai repede o afecțiune similară la un copil, cu atât vor fi mai eficiente practicile educaționale care vizează corectarea acestei stări.
Sursa de informație:
http://ecofm.md/
