Cele trei scenarii ale lui Lukașenko – de Dionis Cenușă

 Cele trei scenarii ale lui Lukașenko – de Dionis Cenușă

Utilizarea crizei migranților de către regimul lui Lukașenko reiese din faptul că migrația ilegală constituie o vulnerabilitate reală a UE. Acest pas însă cauzează costuri noi pentru Belarus, deoarece UE adoptă al cincilea pachet de sancțiuni ce vor lovi în sectorul serviciilor (avia, turism, hotelier), implicat în traficul de migranți. Chiar dacă regimul lui Lukașenko este eratic și impulsiv, acesta nu este irațional, ci mai degrabă folosește criza migranților pentru a obține niște beneficii. În caz contrar, ar însemna că Lukașenko acționează împotriva supraviețuirii propriului regim. Prin urmare, cel puțin trei scenarii pot avea o anumită valoare tactică pentru Lukașenko: 1) „criză umanitară”; 2) „acord sectorial”; 3) „altercații militare”.

Primul scenariu care deja este în derulare este „criza umanitară”, care se poate intensifica în continuare. Autoritățile belaruse folosesc migranții, aglomerați la frontiera cu Polonia, pentru a agrava situația umanitară, în condiții de iarnă. Pe de o parte, Lukașenko a ordonat oferirea asistenței umanitare pentru migranți, dintre care peste 25% sunt femei și copii. Pe de altă parte, reprezentanții forțelor de ordine belaruse încearcă să ajute migranții să pătrundă pe teritoriul polonez și, respectiv, în UE. În lunile septembrie-noiembrie, Germania a identificat aproape 10 mii de migranți veniți pe ruta Belarus-Polonia și a reținut circa 400 de contrabandiști, inclusiv cu pașapoarte nemțești. În conformitate cu primul scenariu, obiectivul urmărit este de importanță locală. Astfel, Lukașenko vrea să discrediteze UE în ochii publicului bielorus și, totodată, să-și reabiliteze imaginea pozând în calitate de salvator al migranților nevoiași. Acest lucru are loc în contextul unui război informațional masiv, în care Belarusul este sprijinit de oficialii ruși și presa pro-Kremlin, care demonizează Polonia și Țările Baltice, de unde opoziția belorusă în exil operează împotriva regimului lui Lukașenko.

Al doilea scenariu vizează semnarea unui „acord sectorial” ce ar permite soluționarea crizei migranților. Un asemenea scenariu ar însemna că Lukașenko va triumfa, deoarece va forța UE sau actori politici ce ar reprezenta interesele (ca Angela Merkel) europene să ajungă la un numitor comun pentru a detensiona situația (aparent, aflat în proces de derulare). Atingerea unui aranjament ce ar duce la asistarea migranților și sistarea ofensivei lor în direcția frontierei poloneze ar putea necesita câteva componente: facilitarea negocierilor de către partea rusă, alocarea de asistență financiară pentru Belarus și/sau dialog (cel puțin indirect) cu autoritățile belaruse, în prezent sancționate de către UE. Deși acest lucru poate fi realizat prin intermediul organizațiilor internaționale umanitare, oficiul lui Lukașenko și-ar dori o “foaie de parcurs” agreată și implementată cu UE privind soluționarea crizei migranților (Belta, Noiembrie 2021). Acesta a sugerat crearea unui „coridor umanitar” prin Polonia sau a unui pod aerian care să transporte migranții direct în Germania. Astfel, Lukașenko crede că poate fi instituit un dialog sectorial cu UE, inspirat din aranjamentele cu Turcia în domeniul migrației. Prin realizarea acestui scenariu, regimul de la Minsk mizează pe o recunoaștere internațională măcar parțială.

Al treilea scenariu este cel mai negativ și poate duce la izbucnirea unor altercații militare cu Polonia. Implicarea altor state NATO nu este exclusă. Același lucru însă ar însemna că Belarus va chema în ajutor Rusia, care nu va ezita să-și trimită forțele militare pentru a proteja frontierele vestice ale Uniunii Statale Rusia-Belarus. Înarmarea migranților staționați lângă frontiera poloneză și radicalizarea acestora împotriva părții poloneze poate produce provocări cu consecințe militare. Deși frontiera poloneză-bielorusă este de practic două ori mai scurtă (396,6 km) decât cea cu Lituania (678,8 km), ceea ce simplifică pătrunderea migranților, ținta autorităților beloruse a fost anume Polonia. Unul din motivele principale este lipsa reprezentanților Frontex în Polonia, care, spre deosebire de Lituania, a refuzat asistența respectivei agenții europene, al cărei centru operațional se află în Varșovia. Implicarea UE sau NATO, alături de poliția și armata polonă, va asigura mai multă coordonare și, respectiv, reținere în raport cu provocările urmărite Lukașenko.

În loc de concluzii…

Criza migranților provocată de regimul lui Lukașenko la granița cu Polonia scoate în evidență că frontierele externe ale UE pot fi destabilizate din toate direcțiile, inclusiv din Est. De asemenea, criza dată demonstrează că „migrația ilegală” rămâne a fi un instrument eficace în mâinile regimurilor autoritare din vecinătatea europeană, pregătite să exploateze slăbiciunile UE.
Doar utilizarea sancțiunilor nu este suficientă pentru a stabiliza situația din Belarus, deoarece regimul lui Lukașenko se adaptează repede la noile constrângeri externe, iar Rusia oferă o mască de oxigen. Totodată, abandonarea dosarului belarus permite regimului să recidiveze, manifestând creativitate destructivă în vecinătatea estică a UE, care poate avea repercusiuni asupra regiunii nordice a Parteneriatului Estic, în special la frontiera cu Ucraina. Situația din Belarus necesită abordări noi, rapide și eficiente, pentru a preveni convertirea acesteia într-o altă „Coree de Nord”, în proximitatea UE. Orice acțiune întreprinsă trebuie analizată cu atenție (dar nu amânată sau înmuiată) pentru a evita consecințele nedorite ale decuplării Belarusului de Occident, în tentativa de a-l pedepsi Lukașenko. Nicio acțiune nu ar trebui să contribuie la accelerarea absorbției tăcute și treptate a țării de către Rusia.

Sursa de informație: https://realitatea.md/criza-migrantilor-din-belarus-slabiciunile-ue-si-scenariile-regimului-lui-lukasenko/

 

Notă! Preluarea textelor de pe pagina www.lagazzette.md se realizează în limita maximă de 1600 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web, ÎN LEAD, trebuie indicat și linkul direct către articolul preluat, iar în text, minim încă un hyperlink la sursa primară. Instituțiile de presă care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar edițiile tipărite vor indica sursa și autorul informației. Materialele de pe www.lagazzette.md sunt protejate de Legea cu nr.139 privind dreptul de autor și drepturile conexe, inclusiv de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Preluarea integrală a materialelor Lagazzette se poate realiza doar în condițiile unui acord prealabil cu redacția.

Related post